De foarte multe ori in dragoste avem de a face cu evanescenta acestui sentiment. Din diverse motive... Dar te trezesti cateodata pus in situatia de a-ti dori o astfel de evanescenta si nu vine. Sunt situatiile in care doar unul dintre parteneri iubeste cu patima, iar celalalt nu mai este pe aceeasi unda cu "jumatatea" sa. Si tot ce iti doresti cand constati ca nu se mai poate face nimic, este sa reusesti sa uiti, sa il (o) uiti definitiv, sa nu mai suferi.
Dar si mai greu este atunci cand tot din diverse motive (un motiv ar fi teama de a fi respins), nu gasesti curajul de a-ti marturisi sentimentele...si ramai cu ele ascunse undeva in adancul sufletului tau poate o viata intreaga. Celalalt nu va sti niciodata ca cineva, undeva, mai departe sau mai aproape (nici acest cineva nu stie cateodata cat de aproape) l-a iubit o viata intreaga in tacere. A fost "iubirea vietii sale". Oare cum ar fi fost daca sentimentele ar fi reusit sa fie marturisite? Nimeni nu va sti niciodata. Poate ca ar mai fi fost ceva tot restul vietii sau nu ar fi fost nimic...
Si uite asa, te trezesti dupa nenumarate incercari, ezitari si cautari, intr-o alta relatie (uneori acceptata doar pentru ca fugi de singurate), sperand ca isi va face loc in timp si evenescenta sentimentelor tale fata de fiinta lasata in urma (poate daca ar fi stiut ar fi facut ea ceva si te-ar fi ajutat sa-ti marturisesti trairile, dar sunt atati de DACA...), ca vei reusi sa treci astfel peste ceea ce incerci totusi sa pastrezi nealterat undeva in sufletul tau, dar sa inveti sa traiesti sentimente noi pentru fiinta langa care iti continui viata.
Si poate ca reusesti...dar daca nu reusesti, ajungi sa realizezi ca de fapt tot timpul tu ai ramas intr-o oarecare masura ancorat in trecut si ca nu ai putut sa renunti la "iubirea vietii tale".
Si incerci sa reiei cautarile, cu speranta ca de data aceasta vei gasi curajul necesar sa-ti exprimi tot ce simti. Dar ce sanse ar putea exista ca fiinta pe care o cauti de data aceasta sa fie mai disponibila decat cu ani in urma, poate chiar cu multi ani in urma? Infime...posibil. Dar daca te gandesti ca e singura ta sansa de a reusi sa mergi mai departe faci tot posibilul si chiar imposibilul sa o gasesti.
Dar si mai greu este atunci cand tot din diverse motive (un motiv ar fi teama de a fi respins), nu gasesti curajul de a-ti marturisi sentimentele...si ramai cu ele ascunse undeva in adancul sufletului tau poate o viata intreaga. Celalalt nu va sti niciodata ca cineva, undeva, mai departe sau mai aproape (nici acest cineva nu stie cateodata cat de aproape) l-a iubit o viata intreaga in tacere. A fost "iubirea vietii sale". Oare cum ar fi fost daca sentimentele ar fi reusit sa fie marturisite? Nimeni nu va sti niciodata. Poate ca ar mai fi fost ceva tot restul vietii sau nu ar fi fost nimic...
Si uite asa, te trezesti dupa nenumarate incercari, ezitari si cautari, intr-o alta relatie (uneori acceptata doar pentru ca fugi de singurate), sperand ca isi va face loc in timp si evenescenta sentimentelor tale fata de fiinta lasata in urma (poate daca ar fi stiut ar fi facut ea ceva si te-ar fi ajutat sa-ti marturisesti trairile, dar sunt atati de DACA...), ca vei reusi sa treci astfel peste ceea ce incerci totusi sa pastrezi nealterat undeva in sufletul tau, dar sa inveti sa traiesti sentimente noi pentru fiinta langa care iti continui viata.
Si poate ca reusesti...dar daca nu reusesti, ajungi sa realizezi ca de fapt tot timpul tu ai ramas intr-o oarecare masura ancorat in trecut si ca nu ai putut sa renunti la "iubirea vietii tale".
Si incerci sa reiei cautarile, cu speranta ca de data aceasta vei gasi curajul necesar sa-ti exprimi tot ce simti. Dar ce sanse ar putea exista ca fiinta pe care o cauti de data aceasta sa fie mai disponibila decat cu ani in urma, poate chiar cu multi ani in urma? Infime...posibil. Dar daca te gandesti ca e singura ta sansa de a reusi sa mergi mai departe faci tot posibilul si chiar imposibilul sa o gasesti.
O data marturisite sentimentele, speri ca prin aceasta "eliberare", viata ta sa se schimbe. Ideal ar fi langa fiinta pentru care simti tot ce-i mai frumos in lume...dar dupa atatia ani cate sanse ai ca idealul sa se intample? Raspunsul va fi oferit de viitor, insa importanta e deschiderea sufletului tau in fata acestei fiinte. Esti in sfarsit multumit ca acolo in adancul inimii nu mai sunt ascunse sentimente atat de frumoase ce simteau nevoia sa fie marturisite... Astfel durerea din sufletul tau sufera o evanescenta.
Pentru ca dragostea presupune durere. Te doare sufletul cand ea nu este impartasita, dar si atunci cand se termina...Te doare atunci cand celuilalt ii este indeferenta iubirea ta, asa cum te doare si cand esti departe de cel iubit. Dar fara astfel de dureri nu am simti ca traim cu adevarat...acestea sunt momente in care constati cu adevarat ce este iubirea.
Dar rezolvarea unei probleme a sufletului tau poate genera aparitia alteia: ne ofera iubirea dreptul de a ne juca cu viata si sentimentele altor oameni, si pana unde? Poate fi acest lucru iertat si acceptat in numele iubirii?
Poate da, poate nu...fiecare va avea raspunsul sau.
Daca iubirea nemarturisita mai este si prima iubire din viata ta, o vom regasi atat in memorie, cat si in suflet, mereu peste ani si ani.
O astfel de dragoste ne va marca pentru toata viata, intrucat ne pregateste din punct de vedere afectiv pentru eventualele relatii ce vor urma, eventual pentru marea iubire.
Atunci cand suntem extraordinar de norocosi, ea insasi este iubirea vietii noastre, unica de care ne bucuram in trecerea noastra prin lume.
Pentru ca dragostea presupune durere. Te doare sufletul cand ea nu este impartasita, dar si atunci cand se termina...Te doare atunci cand celuilalt ii este indeferenta iubirea ta, asa cum te doare si cand esti departe de cel iubit. Dar fara astfel de dureri nu am simti ca traim cu adevarat...acestea sunt momente in care constati cu adevarat ce este iubirea.
Dar rezolvarea unei probleme a sufletului tau poate genera aparitia alteia: ne ofera iubirea dreptul de a ne juca cu viata si sentimentele altor oameni, si pana unde? Poate fi acest lucru iertat si acceptat in numele iubirii?
Poate da, poate nu...fiecare va avea raspunsul sau.
Daca iubirea nemarturisita mai este si prima iubire din viata ta, o vom regasi atat in memorie, cat si in suflet, mereu peste ani si ani.
O astfel de dragoste ne va marca pentru toata viata, intrucat ne pregateste din punct de vedere afectiv pentru eventualele relatii ce vor urma, eventual pentru marea iubire.
Atunci cand suntem extraordinar de norocosi, ea insasi este iubirea vietii noastre, unica de care ne bucuram in trecerea noastra prin lume.
E situatia in care, eu, unul, nu mi-as dori sa am parte de niciun fel de evanescenta a iubirii ce o simt.
P.S. Un cantec al celor de la Evanescence care spune multe despre sentimentul iubirii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu