miercuri, 11 noiembrie 2009

A plecat dintre noi si marele actor GHEORGHE DINICA...

Da...din pacate, a mai murit un mare artist al acestei tar: GHEORGHE DINICA (01.01.1934-10.11.2009) ...lasand in urma sa in patrimoniul cultural al Romaniei nenumarate roluri interpretate intr-o maniera unica. Cu aceasta ocazie, am constatat ca televiziunile din Romania, mai ales cele de nisa (informative) au reusit sa puna stop la nesfarsitele emisiuni fara rost despre ceea ce se intampla de ceva vreme in tara...adica a trebuit sa moara un mare artist ca sa apara o pauza...sa se schimbe pentru o ora-doua titlurile despre nimic in titluri in amintirea marelui artist. Probabil, ca toti ne asteptam ca marele actor sa fie luat din aceasta lume si dus intr-o lume mai altfel, mai buna, insa am avut impresia ca unele televiziuni aveau de ceva zile pregatite materiale pentru acest moment. Asta mi s-a parut cumplit...deontologii nu i-au mai dat nicio sansa actorului de a supravietui complicatiilor medicale aparute. Si totul rezulta din modul in care "stiristele" televiziunilor de profil citeau care mai de care de pe prompter informatii despre cariera celui care a fost GHEORGHE DINICA...la doar cateva minute dupa ce a fost anuntata incetarea din viata a acestuia.
Pacat...pentru ca am ramas in aceasta lume fara un mare om, un mare actor de teatru si film si un placut interpret al muzicii lautaresti alaturi de Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. A plecat astfel la destul de putin timp dupa prietenul si colegul sau, Stefan Iordache.
ODIHNESTE-TE IN PACE MARE ACTOR! P.S. Nu i-a placut niciodata sa i se spuna maestru...desi maestru ca el mai rar.


Gheorghe Dinica s-a nascut în Bucuresti la 1 ianuarie 1934. A debutat ca actor în filmul "Strainul", în anul 1963 si a jucat în peste 60 de filme. In filmul "Turnul din Pisa", din anul 2002, Gheorghe Dinica joaca rolul unui lautar, ajungînd astfel sa-si descopere un nou talent. Un an mai tîrziu apar doua albume: "Cântece de petrecere" si "Cântece de petrecere 2", în colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. În anul 2004 apare cel de-al treilea album, "Romante", iar in 2006, ultimul, numit "Parol, ca te iubesc".

Biografie:
Mare actor al scenei si cinematografie romanesti, Gheorghe Dinica a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, clasa prof. univ. Dina Cocea, promotia 1961.

Este societar de onoare al Teatrului National „I.L.Caragiale” din 2002. Ca actor de teatru a jucat la :
• Teatrul de comedie – 1962-1967
• Teatrul „L.S.Bulandra” – 1968-1971
• Teatrul National “I.L.Caragiale” 1972 – prezent

Filmografie:
Sindromul Timisoara (2004)
Magnatul (2004)
Orient Express (2004)
Aleodor imparat (2004) (voice)
Examen (2003/I)
Dulcea sauna a mortii (2003)
Filantropica (2002)
Dupa-amiaza unui tortionar (2001)
Patul lui Procust (2001)
Razboi in bucatarie (2001)
Manipularea (2000)
Faimosul paparazzo (1999)
Craii de Curtea Veche (1995)
Cel mai iubit dintre pamanteni (1993)
Crucea de piatra (1993)
Liceenii in alerta (1993)
Oglinda (1993)
Cuibul de viespi (1986)
Secretul lui Nemesis (1985)
Acordati circumstante atenuante? (1984)
Ciresarii (1984)
Secretul lui Bachus (1984)
Pe malul stang al Dunarii albastre (1983)
Concurs (1982)
Intalnirea (1982)
De ce trag clopotele, Mitica? (1981)
Ultima noapte de dragoste (1979)

Premii:
1972 - Premiul ACIN (“Explozia”, “Felix si Otilia”, Bariera”, “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”)
1975 - Premiul ACIN (“Ilustrate cu flori de camp”)
- Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul din filmul “Prin cenusa imperiului”
1987 - Premiul ACIN (“Figurantii”, “Cuibul de viespi”, “Secretul lui Herodot”) 1992 - Premiul UCIN (“Casa din vis”)
1993 - Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru “Patul conjugal”
2002 - Premiul Special UCIN, pentru rolul Print (“Filantropica”)
Actor de onoare al filmului romanesc.
Actorul anului 2002 – Revista V.I.P.
Cetatean de onoare al Bucurestiului
Ordinul “Serviciul Credincios” in grad de Mare Ofiter


Autobiografia completa la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Dinică

marți, 13 octombrie 2009

This is (was) it!

http://link.brightcove.com/services/player/bcpid43635036001?bclid=43205433001&bctid=44145992001

This is it, Here I stand
I’m the light of the world
I feel grand
And this love, I can feel
And I know, Yes for sure
It is real

And it feels as though I’ve seen your face a thousand times
And you said you really know me, yourself
And I know that you will…
But you say you’re gonna leave it for yourself
Oh
I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover
Come on babe just …

This is it
Like I said
I’m a light of your world


This is real
Every time I’m in love yeah I feel

And it feels as though I’ve known you for a thousand years
And you tell me that you’ve seen my face before
And you said to me that you don’t want me hanging around

Oh yeah
I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover
Come on babe just …

This is it
I can feel
I’m the light of the world
This is real



And it feels as though I’ve known you for a thousand years
And you said you saw my face yourself
And you said want to go with you all the while
And I know that it’s really for myself
Oh yeah
I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover
Come on please dear understand

I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover
Come on dear please understand
Oh yeah

I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan.

luni, 21 septembrie 2009

Un loc minunat din Romania in imagini - Cascada 7 scari

Am fost si eu de cateva ori la Cascada 7 scari, situata undeva in Muntii Piatra Mare, intr-o zona minunata. Urmare a emisiunii din aceasta seara a lui Mircea Badea, m-am gandit sa postez cateva fotografii surprinse pe drumul catre cascada si la aceasta in primavara lui 2005. Atunci existau toate cele sapte scari...dar traim in Romania si din cand in cand unele lucruri sunt distruse si raman asa multa vreme. Din pacate...
































duminică, 20 septembrie 2009

Inventatorii romani, mandria noastra

Dupa ce am vizionat ultima emisiune Sinteza Zilei, care avea ca subiect Top-ul 10 al inventiilor pur romanesti, am dat o cautare pe internet, pentru o documentare mai in detaliu despre acestea. Asa am gasit urmatorul articol pe care il redau in integralitate mai jos. Sursa: blogul
http://ploiestinfo.blogspot.com
Asa ca urmeaza top-ul:

1. Injectia cu insulina – Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.
Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

2. Avionul cu Reactie – Henri Coanda
In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris, a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, care avea sa constituie solutia viitorului.

3. Gerovital – Ana Aslan
Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.
„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti.

4. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda Cantacuzino”, folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin contact.

5. Stiloul – Petrache Poenaru
In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826 primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.

6. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir
Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar pe nume Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”.

7. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen
O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic.. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.

8. Cibernetica – Stefan Odobleja
Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul “Metoda de transonanta toracica” in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii

9. Tunul Basilic – Orban
Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in existeta pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate romana exista destule probe.

10. Diorama – Grigore Antipa
Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice

Alte invenţii românesti :

1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului
1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi
1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie
1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul
1904 - Emil Racovita - fondatorul biospeologiei
1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie)
1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci
1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat sulf
1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea
1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna
1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”)
1962 - Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie

sâmbătă, 29 august 2009

Am fost si eu la Madonna!!!


Am auzit atatea rautati si dezamagiri zilele acestea dupa concertul sustinut de Madonna la Bucuresti (26 august 2009). Rautati atat la modul de organizare al spectacolului (asta s-a dorit sa fie, nu?) si la cum s-a prezentat diva.
Cele din prima categorie sunt oarecum normale, doar traim in Romania, si ce ar putea iesi bine din ceea ce facem noi in astfel de domenii (dar cum nu avem un stadion pentru astfel de evenimente, nici nu am putea cere prea mult, nu?). Eu, in locul staff-ului vedetei nu as fi acceptat sa aiba loc concertul in astfel de conditii.
Nu poti sa consideri ca bilete in zona "gazon B" presupune restul parcului...practic, marea majoritatea a celor care au platit un bilet in aceasta zona, ar fi putut sta lejer dincolo de parc, fara bilet, si ar fi avut parte de aceeasi priveliste. Adica fara un pic de acces la scena...ci doar la cele cateva ecrane.
In rest au mai fost altii care s-au plans de mult praf (eu nu l-am simtit in propria-mi respiratie), altii de cozile interminabile de a achizitiona o sticla cu apa sau de la toalete.
Practic, tot ce a fost legat de organizare a fost dezastru...asa cum ne-am obisnuti sa fie la noi, romanii.
Rautatile adresate felului in care s-a prezentat diva, in care s-a desfasurat spectacolul sunt subiective. Fiecare cu placerile sale. E clar ca pentru cei mai in varsta nu a fost ceea ce asteptau...sa aiba parte doar melodii din anii 80-90. Acestea, atatea cate au fost, au fost si ele adaptate (remixate) in stilul anilor 2000. Asa ca am vazut destui oameni din aceasta categorie de varsta, care pe la jumatatea concertului s-au indreptat dezamagiti spre iesirele din parc. Altii chiar ironizau foarte suparati: "Cel mai tare moment din tot concertul a fost cel dedicat lui Michael Jackson" sau "Am fost la concert la Michael Jackson, care a avut in deschidere pe Madonna".
Adevarul este ca, tocmai prin aceasta, Madonna a reusit sa se mentina in varf, pentru ca avut puterea si capacitatea de a se reinventa pentru vremurile prezente. Ceea ce altii nu au reusit, un exemplu fiind chiar cel caruia diva i-a dedicat un moment din show-ul sau, Michael Jackson.
Indiferent de toate aceste rautati (a ce citi pareri individuale), la felul in care Madonna a creat istorie in muzica internationala, a meritat participarea la un astfel de concert si numai pentru faptul ca peste ani, cand (ca oricare dintre noi) ne va parasi (cand ii va suna TIC-TAC-ul...laitmotiv foarte prezent...chiar obsedant in tot spectacolul) pentru totdeauna, sa pot spune: "Am fost si eu la MADONNA!"

HIS MUSIC WILL LIVE FOREVER


Astazi ar fi implinit 51 de ani. Nu a fost sa fie. Fie ca el nu a mai vrut, fie ca altii au dorit asta (verdictul oficial merge pe varianta aceasta). Exista asemenea riscuri cand devii atat de celebru. In cazul lui, unic.
Ceea ce este adevarat si dureros este faptul ca, de ceva ani, nimeni nu mai spunea nimic despre el. Practic, iesirea sa din viata (pentru el, viata insemna scena muzicala) s-a facut ceva mai devreme si intr-un mod treptat, in ciuda faptului ca majoritatea curentelor muzicale care apareau si-l lasau undeva in urma isi aveau originile chiar in stilul prelucrat si dus la perfectiune de el. Da, paradoxal.
Insa moartea sa, l-a readus in atentia marii majoritati a populatiei acestui glob.
Cei mai multi incearca in fel si chip sa scoata cat mai mult profit din aceasta moarte. De doua luni de zile de cand a trecut in nefiinta, toate editurile din aceasta tara scot zilnic fel de fel de carti, reviste, dvd-uri cu si despre viata sa. De asemenea, posturile de televiziune au cate o ora cu muzica lui in fiecare zi, posturile de radio online transmit 24 de ore din 24 muzica lui. Dar totul pentru publicitate si castigurile fabuloase. Sunt exagerat de multe. Si nu pentru ca el nu ar merita aceasta atentie, ci pentru ca ei vor doar sa profite de pe urma faimei lui si a tot ce a facut rau sau bine in aceasta lume. Traim intr-o lume pe care el si-a dorit sa o schimbe in bine (http://www.youtube.com/watch?v=wUrqFkR7QlI). Prin tot ceea ce a facut, si mai ales prin muzica sa. Intr-o lume care insa se opune la schimbare atunci cand ii este afectat interesul major: castigul financiar.
El ar fi meritat chiar si mai multa atentie si nu as mai fi considerat ca ar fi fost atat de exagerat daca toate lucrurile acestea s-ar fi intamplat atunci cand era in viata.
Cu toate acestea, el va ramane in timp "The King of Pop", iar muzica lui va trai la nesfarsit. El...MICHAEL JACKSON.

duminică, 23 august 2009

"Slow Attitude" or "Fast Attitude"?

Globalizarea generează in noi o anxietate caracterizată în căutarea de rezultate imediate. În ultima vreme, în tot mai multe țări nordice (în principiu, țări mai civilizate) se pune problema adoptării unui stil mai încet de viață. Probabil ca doar având contact cu astfel de civilizații, am putea și noi să ne schimbăm mentalitatea în această privință.

Și iata un caz despre care am citit de curând:
Un român de-al nostru, plecat de prin anii '90 în Suedia, si angajandu-se la o firmă de renume, chiar din primele zile de serviciu acolo, s-a "lovit" de mentalitatea acestei națiuni, când un coleg suedez îl ducea la serviciu în fiecare dimineață cu mașina sa. Deși ajungeau destul de devreme la întreprindere (care avea peste 2000 de angajați), colegul suedez parca mașina foarte departe de intrare, în ciuda faptului că parcarea era de fiecare dată aproape goală. După cateva dimineti, cuprins de o curiozitate mai mare decat a unei pisici, generată de neînțelegerea situației, într-o dimineață l-a întrebat pe colegul său de ce procedează astfel și nu parchează mai aproape de intrarea în intreprindere daca tot sunt atâtea locuri libere. Iar răspunsul suedezului a venit pur si simplu: întrucat, noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul să mergem până la intrare, însă cei care ajung mai târziu, au mai multă nevoie să găsească locuri mai aproape de intrare...
Pe moment efectul a fost de uimire, însa acest lucru a fost suficient ca românul nostru să-și schimbe în profunzime mentalitatea.

În ultima perioadă, în Europa și-a făcut apariția o mișcare denumită "Slow Food" (cu simbolul MELCUL) care "predică" ideea că oamenii trebuie să mănânce și să bea lent, pentru a savura mâncarea, pentru a se bucura de procesul de prepare al mâncării, împreună cu familia, cu prietenii, fără grabă și de calitate. Totodată, ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" și a tot ceea ce reprezintă el ca stil de viață. Interesant, este că această mișcare servește ca bază pentru o mișcare mult mai amplă numită "Slow Europe". Totul a pornit de la punerea în discuție a grabei și nebuniei generate de globalizare, de dorința de a avea nivelul vieții în cantitate mare, opus la a avea calitate.
Conform revistei "Business Week", muncitorii francezi, chiar dacă lucrează mai puțin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decât colegii lor americani sau britanici. Și germanii, care în multe întreprinderi au redus numărul orelor de muncă dintr-o săptămână, au observat imediat creșterea productivității cu un lăudabil 20%. Această atitudine, numită și "slow attitude", atrage atenția până și americanilor, discipolii lucrului rapid, imediat și în cantitate mare. Pe de altă parte, această atitudine fără grabă nu înseamnă să se facă mai puțin, nici să se obțină calitate și productivitate mai mici, ci mai multă perfecțiune, atenție la detalii și mai puțin stress.
Practicând acest lucru în viață, înseamnă o întoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comodități, ale vieții în micile comunități. O întoarcere la AICI, prezent și concret, opus lui MONDIAL, indefinit și anonim, înseamnă a relua valorile esențiale ale ființei umane, a micilor plăceri ale cotidianului, ale vieții simple și ale conviețuirii, ale religiei și credinței.
Ar trebui sa ne gândim mai în amănunt la toate acestea.
Mulți trăim alergând după timp, și îl ajungem doar când murim, fie din cauza unui infarct, fie a unui accident pe autostradă pentru că gonim prea tare pentru a ajunge la timp într-un loc anume. Alții suntem prea nerăbdători să trăim în viitor și uităm să traim în prezent, unicul timp care există cu adevărat.
Toți avem pe această planetă același timp, nici mai mult, nici mai puțin de 24 de ore pe zi. Diferența stă în modalitatea de utilizare a acestor ore de către fiecare dintre noi. Să învățăm să profităm de fiecare moment.

Reamintindu-ne o secvență din filmul "Parfum de femeie" în care personajul (un bărbat orb) interpretat de Al Pacino invită o fată la dans, aceasta îi răspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi în curand.
La care orbul îi răspunde:
- Știi, viața se trăieste într-o clipă...și uimitor, fata acceptă să danseze un tango (scena respectivă fiind cea mai frumoasă din film).
Sper ca cei care veți avea ocazia să cititi acest articol să nu o faceți doar până la jumatate sau pe diagonală pentru a nu pierde timpul...atât de valoros în această lume globalizată!

duminică, 16 august 2009

Cel mai rapid om (?) al planetei - USAIN BOLT

Sprinterul jamaican USAIN BOLT "a stins" din nou lumina...de data aceasta pe stadionul din Berlin in cadrul Campionatelor Mondiale de Atletism (prima oara o facuse anul trecut cu ocazia Jocurilor Olimpice cand oprise cronometrul la 9''69...atunci nou record mondial), cand cronometrul a fost incremenit la doar 9''58, nimicindu-si astfel propriul record.
Si a facut-o intr-un stil aparte...concurenta a facut tot ce a putut mai bine, dar in zadar: americanul Tyson Gay, campionul mondial en-titre (2007), a reusit sa doboare recordul S.U.A., fiind cronometrat in 9''71, dar insuficient in fata "extraterestrului" BOLT (in acest fel Jamaica a reusit sa castige si primul titlu mondial in proba probelor).
In seara aceasta ceea ce s-a intamplat pe stadionul din Berlin a fost un moment istoric pentru atletism...si daca ne gandim ca BOLT nu are decat 22 de ani, putem spera ca vom mai avea parte de astfel de momente in viitorul apropiat.
Aici puteti (re)vedea cum s-a desfasurat momentul istoric: http://www.youtube.com/watch?v=j5lGt1QAtBU

Si cateva imagini de la victoria din 2008 de la J.O. de la Beijing:


si un videoclip: http://www.youtube.com/watch?v=hzkm1rSWnoY