De ce ar trebui respectat Michael Jackson?

Da, am citit in toata perioada aceasta de cand Michael Jackson a plecat din aceasta lume (probabil spre alta?!...conteaza mai putin acest lucru), tot felul de vrute si nevrute despre acest om, la urma urmei. Nu cred ca noi ceilalti, in afara familiei si prietenilor (cati prieteni adevarati o fi avut?...ca tot ce se intampla ma face sa ma indoiesc ca erau prea multi), ar trebui sa-l mai judecam pentru altceva decat muzica lui, geniul sau artistic.

Parerea mea este ca daca nu poti recunoaste faptul ca din punct de vedere artistic, omul acesta chiar a fost genial, atunci ori esti ignorant, ori rauvoitor. Si daca din punct de vedere artistic nu-l poti aprecia, atunci cu atat mai putin ai dreptul sa incepi sa-l acuzi de toate relele intamplate pe acest Pamant (la care el, chiar a tinut enorm...cel putin versurile multor melodii ale lui ne transmit acest lucru, versuri scrise chiar de el). Am citit pe multe site-uri, forum-uri, blog-uri si ce alte tipuri de locatii virtuale unde poti scrie in voie mai exista, acuze la adresa lui Michael, mai multe (nu neaparat mai grave) decat am auzit la adresa celor mai mari dictatori pe care i-a cunoscut istoria omenirii.

Ar trebui, mai ales acum dupa ce a murit (sigur a murit, si nu cred in aberatiile ca si-a inscenat propria moarte, pentru a se intoarce si mai celebru...bla, bla, bla), sa-i ascultam muzica (cei carora ne place, dar am mai spus-o si altora ca este imposibil sa nu iti placa macar o singura melodie din tot ce a compus sau a interpretat in cei peste 45 de ani de activitate muzicala) si sa-l lasam sa se odihneasca in pace.

P.S. Pentru cine nu are acasa muzica lui Michael Jackson, o varianta exista pusa la dispozitie de catre Radio Pro FM (nu le fac deloc reclama, doar apreciez initiativa lor) pe internet la adresa urmatoare:

http://www.profm.ro/radio/michael_jackson

R.I.P. Michael!

Interviu cu Dumnezeu (luat de Octavian PALER)

Nota: Parerea mea este ca aceste cuvinte scrise de marele Octavian Paler (sau culese de el, dupa unii) sunt de o profunzime impresionanta.


- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Cateva ganduri rezultate din citirea cartii lui Mark Levy - Si daca e adevarat...

Am citit aceasta carte ce mi-a picat intamplator in mana. De curand am gasit si filmul scris dupa aceasta carte numit "Just like heaven" (http://www.imdb.com/title/tt0425123/). Nu l-am vizionat, dar dupa ce o voi face, sunt curios daca voi fi nevoit sa scriu cateva randuri...

Din cartea amintita am ramas impresionat de urmatoarele randuri scrise de autor:

• Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe... şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii.
• Visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri.
• Ieri a trecut, mâine nu există încă, ce contează este astăzi, prezentul.
• Timpul închide toate rănile, chiar dacă nu ne scuteşte de câteva cicatrice.
• Nu poţi să le trăieşti pe toate, şi atunci important este să trăieşti esenţialul, iar fiecare dintre noi are "esenţialul său".
• Inteligenţa singură fără inteligenţa inimii este doar o simplă logică şi nu e mare lucru de ea.
• Când calculezi, când analizezi argumentele pro şi contra, iţi trece viaţa şi nu se petrece nimic.
• Mâine e un mister pentru toată lumea, iar acest mister trebuie să provoace râsul sau dorinţa, nu frica sau refuzul.
• Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul să ai un contract de închiriere şi să fii locatarul ei. Trebuie să-i plăteşti foarte regulat chiria, altfel eşti evacuat foarte repede.

Si cel mai frumos citat este acesta pe care i-l dedic celei mai deosebite prietene din viata mea (ea, daca va citi, va sti ca este vorba despre ea):

• Ce o să-ţi spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis, dar dacă ai vrea să-mi asculţi povestea, dacă ai vrea să ai încredere în mine, atunci poate că vei sfârşi prin a mă crede şi asta e foarte important fiindcă eşti, fără să ştii, singura persoană din lume cu care pot împărţi acest secret (Te iubesc!).

Gandurile unei prietene foarte bune privind viata, moartea si geniul lui Michael Jackson

Foarte trist! Cred ca Michael Jackson a cautat permanent un anumit gen de iubire, pe care din pacate nu a reusit sa-l gaseasca. Oamenii devin faimosi, castiga bani, fac copii, insa se simt in continuare nefericiti. Iar sfarsitul nu poate fi decat tot unul nefericit. Din pacate nu stiu unde este secretul! Si din ce motive unii cauta (si nu cred ca este vorba de o cautare motivata de vanitate) si nu reusesc sa gaseasca sau sa pastreze ceea ce poate, temporar, au gasit...

Michael, ca toate geniile, cred ca putea fi si copil si adolescent si adult...asta a fost deopotriva binecuvantare si blestem... Binecuvantare, in sensul ca l-a ajutat sa creeze, blestem in sensul ca a fi conectat permanent cu toate aceste varste prin care trecem toti, inseamna a fi foarte "in touch" cu toate experientele personale...si in special cu cele nefericite...el cred ca a incercat sa suplineasca lipsurile din viata sa atat cat s-a putut (cele din copilarie prin relatiile, cel mai probabil reparatorii, pe care le avea pe vremuri cu copiii, dar care din pacate au fost privite intr-o lumina complet aiurea...).

Am citit pe net in ziarele londoneze, speculatii cu privire la faptul ca ar fi murit din cauza suprasolicitarii prilejuita de concertele pe care le pregatea. Eu nu cred ca este asa...cred ca de fapt a avut o moarte "lenta"....ultima perioada a fost doar apogeul, o ultima batalie intre viata (concertele sale, muzica, munca de-o viata) si moarte (depresie, nefericire, dezamagiri....si lista poate continua....) pe care nu a reusit sa o castige....

In fiecare dintre noi exista un instinct al vietii (Eros) si unul al mortii (Thanatos), iar situatiile limita se reduc la aceasta lupta, la lupta dintre cele doua instincte.

http://www.youtube.com/watch?v=9iPWeu33s34