luni, 31 octombrie 2011

Istoria piesei "Unchained Melody"

         Candva cu ceva timp in urma, i-am promis unei prietene foarte dragi mie ca voi cerceta istoria acestei piese minunate. Asadar, sper ca este bine si acum decat niciodata...
       Piesa "Unchained Melody", caci despre aceasta este vorba, a fost compusa in 1955 de catre Alex North, pe versurile lui Hy Zaret, devenind una dintre cele mai inregistrate melodii ale secolului XX, fiind cunoscute pana in prezent peste 500 de versiuni in diverse limbi. Piesa, considerata ca fiind una dintre cele mai romantice si mai durabile din istoria muzicii, isi are radacinile intr-un film practic obscur din a carui coloana sonora a facut parte, "Unchained",  film care a dat si titlul piesei (in versurile acesteia nefiind prezent acest cuvant). Filmul prezinta povestea unui barbat in inchisoare, care contempla intre a evada pentru a duce o viata de fugar si  a-si duce pana la capat pedeapsa si a se intoarce la sotia si la familia sa.

Oh my love, my darling
I've hungered for your touch
A long lonely time,
And time goes by so slowly
And time can do so much,
Are you still mine?
I need your love,
I need your love
God speed your love to me.

Lonely rivers flow to the sea, to the sea,
To the open arms of the sea, yeah!
Lonely rivers sigh "wait for me, wait for me"
I'll be coming home,
Wait for me.

Oh my love, my darling
I've hungered,
Hungered for your touch
A long lonely time,
And time goes by so slowly
And time can do so much,
Are you still mine?
I need your love, I...
I need your love
God speed your love to me. 

     Piesa a fost data spre interpretare lui Todd Duncan (aici un fragment din interpretarea acestuia: http://www.youtube.com/watch?v=zU7vQh7BFPQ). Dupa ce a fost nominalizata in 1955 la Premiile Oscar pentru cea mai buna coloana sonora, pentru a avea mai multe sanse de reusita a fost inregistrata o versiune in interpretarea cantaretului de culoare orb, Al Hibbler (AL HIBBLER - UNCHAINED MELODY), insa a pierdut premiul in fata hitului "Love is a many-splendored thing". Insa a ajuns pe locul 3 in topul din Statele Unite.
        Ulterior, in acelasi an, Les Baxter si orchestra sa a inregistrat o versiune instrumentala: Les Baxter & His Orchestra - Unchained Melody (Original). Aceasta a fost si singura versiune a cantecului care a ajuns pe primul loc in topul din Statele Unite, unde a rezistat 19 saptamani la rand.
In acelasi an, alte doua versiuni ale piesei au ajuns in topul american pe locul 6 (in interpretarea lui Roy Hamilton: http://www.youtube.com/watch?v=PBtkuFguZG8), respectiv pe locul 29 (prima interpretare intr-o varianta feminina: June Valli, P.S. nu am gasit inregistrarea).
          O versiune inregistrata tot in anul 1955 de catre Jimmy Young a reusit sa ajunga pe primul loc in topul din Marea Britanie: JIMMY YOUNG - UNCHAINED MELODY (U.K.No1.1955).
Cantecul a fost "reinviat" in 1963 de catre Vito and the Salutations, versiunea acestora ajungand pe locul 66 in topul american, fiind cea mai "fast" versiune (ca ritm)  inregistrata de-alungul timpului: http://www.youtube.com/watch?v=Qujpmdx8H3I
      Cea mai populara versiune insa avea sa apara doi ani mai tarziu in interpretarea celor de la The Righteous Brothers (Bobby Hatfield si Bill Medley), aceasta ajungand in topul din Statele Unite pe pozitia 4 si ramanand in top timp de 13 saptamani: Righteous Brothers - Unchained Melody
       Versiunea aceasta a fost folosita in 1990 in cadrul coloanei sonore a renumitului film "The Ghost", ocazie cu care a fost reinregistrata, intrand din nou in topul american pana pe pozitia 13, unde a ramas timp de 25 de saptamani.
       Trei ani mai tarziu, The Sweet Inspiration a inregistrat urmatoarea versiune: The Sweet Inspirations "UNCHAINED MELODY", care a stat 5 saptamani in topul U.S., locul cel mai inalt atins fiind 73.
         In 1981, trupa Heart a inregistrat o noua versiune a melodiei, si aceasta patrunzand in topul american pana pe locul 83: Heart- Unchained Melody (Live)
          In 1995, Robson and Jerome au inregistrat o versiune care a ajuns pe locul 1 in Marea Britanie pentru 7 saptamani: Robson & Jerome - Unchained Melody
        In 2002, Gareth Gates, prin interpretarea sa, a dus piesa din nou pe locul 1 in topul britanic: Gareth Gates - Unchained Melody

       Alte versiuni foarte cunoscute ale acestei piese inregistrate de la aparitia sa si pana in prezent au fost realizate de:
The Captain and Tennille: http://www.youtube.com/watch?v=wbpTSEZflWY
Joni Mitchell: http://www.youtube.com/watch?v=sdUx9bxe3CA (partea a doua)
Diana Ross cu The Supremes: http://www.youtube.com/watch?v=HrxDb8s_yqE
Peter Sellers: http://www.youtube.com/watch?v=Dw_EpFOo0DE (o versiune comica)
Il Divo: http://www.youtube.com/watch?v=VBvIr2KVhOQ (in limba italiana)
The Fleetwoods: http://www.youtube.com/watch?v=4KMRR6MiUHw (a cappella)

      Pentru finalul istoriei acestei minunate piese, am lasat intentionat doua dintre cele mai frumoase interpretari: una instrumentala, apartinand lui Richard Clayderman: http://www.youtube.com/watch?v=Fdbz833Mxdc si cea apartinand trupei U2: http://www.youtube.com/watch?v=B1j_vyQrWO4

        In 2004, revista de specialitate The Rolling Stones a plasat aceasta piesa pe locul 365 in "The 500 Greatest Songs of All Time".
Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 11 iulie 2011

Respect, BON JOVI!!!

Am fost si la BON JOVI...
Acum dupa acest mare concert nu pot sa spun decat ca mi-ar fi parut rau sa pierd asa ceva...
Pentru mine a fost cam al 20-lea concert al unei trupe straine sau mare solist strain la Bucuresti la care am fost prezent. Din cele 20 de pana acum aveam deja un top 3 pe care nu prea mai reusea sa-l modifice nimeni...George Michael, AC/DC si Depeche Mode...
A venit acum BON JOVI si mi-a dat un pic topul 3 peste cap... De ce? La fel ca si ceilalti amintiti mai sus, si baietii de la BON JOVI au demonstrat profesionalism si respect fata de publicul din Romania...s-au prezentat pe scena fara sa intarzie, chiar au reusit sa ne ia prin suprindere, unii cred ca nici nu reusisera sa ajunga in piata, bazandu-se pe faptul ca s-ar putea sa intarzie... Nu a fost sa fie asa spre bucuria fanilor...la ora 20.00, Jon & Co. erau deja pe scena amplasata in Piata Constitutiei, in fata celor peste 50.000 de spectatori...
Dupa care au urmat 3 ore de show, 3 ore de spectacol adevarat, 3 ore in care membrii trupei au facut ca lumea sa ajunga la saturatie...aveam impresia ca era ceva de genul "noi" (adica BON JOVI) sau "ei" (spectatorii)...cine rezista mai mult... Dupa cele 3 ore au plecat multumiti fiecare catre destinatiile lor si spectatorii si membrii trupei...
Spuneam ca show-ul celor de la BON JOVI mi-a dat un pic topul 3 peste cap... Motivul? Ce a avut in plus fata de predecesoriic sai? Faptul ca au rezonat la maxim cu publicul din ROMANIA...nu au putut rezista chemarilor la rand sa continue show-ul, faptul ca au cantat un numar record de piese pentru acest turneu ("Circle Tour"), din care numeroase hit-uri, si abia au putut sa se "dezlipeasca" de publicul din tara noastra. Au facut chiar si promisiunea ca vor reveni la Bucuresti intr-un viitor apropiat, dar "nu maine" (cum a tinut Jon sa glumeasca). Si inca ceva...pe acordurile piesei "Bed of roses", Jon si-a pus pe umeri tricolorul romanesc primit de la unul dintre fani...un moment foarte emotionant...
In acest context, trupa BON JOVI a reusit sa intre definitiv in sufletul si in inima mea, si daca isi vor tine promisiunea de a reveni, eu voi fi acolo negresit...pentru ca merita!
Pentru tot ce au facut in aceasta seara nu pot spune decat RESPECT, BON JOVI! I'll always love them!!!

http://www.youtube.com/watch?v=pQ78oG7JVNI
http://www.youtube.com/watch?v=yvo1J-6h-Uk
http://www.youtube.com/watch?v=WVGO0ls_tZc
http://www.youtube.com/watch?v=P43RDDIXNTQ


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

miercuri, 25 mai 2011

A mai plecat un mare OM dintre noi...FANUS NEAGU


Fănus Neagu, marele povestitor, memorialist, nuvelist, romancier si dramaturg roman, nascut la 5 aprilie 1932, intr-un sat din Campia Baraganului, la Grădistea-de-Sus, a plecat dintre noi astazi, 24 mai 2011.

Astfel a disparut ultimul boem al literaturii romane, fiind unul dintre „capii” generaţiei saizeciste.

El a fost coleg cu Nicolae Labis si Radu Cosasu. El a fost scriitorul roman care a vorbit cu oamenii si s-a tutuit cu sfinţii. El a fost cel caruia, in ciuda faptului ca s-a retras in capitala, acolo unde a gasit o noua iubire in echipa de fotbal a Rapidului, sufletul i-a ramas in inima Baraganului, pe care l-a iubit intr-un fel unic si pe care l-a evocat in scrierile sale cele mai importante, si la Braila sa cea atat de draga.

„Pentru mine, Rapidul e o dimineaţă aurie de toamnă, când în gările din Câmpia Bărăganului şi Dobrogea, unde trenurile opresc o singură clipă, zeci de oameni se aruncă în vagoanele amorţite de somn, ca să intre în Bucureşti pentru două ceasuri, atât cât joacă Rapidul. Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei şi Valea Plângerii. Rapid e curcubeul înalţat peste Calea Griviţei până la Podul Giuleşti”, scria Fănuş Neagu despre marea sa iubire, amintindu-şi cu nostalgie de anii ei de glorie: „Unde sunt oare suporterii de altădată ai Rapidului care dormeau pe stadion şi puneau urechea pe gradene să asculte cum creşte iarba călcată de Nicky Dumitriu?”.

El a fost cel care a invatat de la Sadoveanu, Panait Istrati şi Vasile Voiculescu sa caute „frumosi nebuni” prin „marile orase”.
Pentru Fanus Neagu, „prieteniile au fost un izvor de insomnii sau un razor de astrii, pentru ca fara ele nu putea trai singur”.
A fost un copil teribil al lumii literare, căruia i se iertau toate excesele şi derapajele, el devenind extrem de popular prin cronicile sale sportive, citite şi dezbătute pe larg, la vremea lor, de către toţi microbiştii.
Si candva a jucat si in filmul „Crucea de Piatra”, alaturi de marele actor Gheorghe Dinica, in rolul unui general rus, ajuns la Bucuresti si care se bucura de nurii fetelor renumitului bordel...
Toate acestea pot fi rezumate in propria sa descriere: „În tinereţe vorbeam cu oamenii, mă tutuiam cu sfinţii şi eram ferm convins că toţi salcâmii de pe Strada Mare a Brăilei împrumută dimineaţa umbră de om. În acele vremuri ştiam să cobor fluierând de pe Vârful cu Dor, în fiecare clipă mă bătea vântul cu lună plină şi mă aşteptau la fiecare colţ domniţe cu zulufi de lampă verde”.
Prietenul sau, Nichita Stanescu, i-a dedicat urmatoarele versuri intitulate „Oratie denunta a pritenilor”:
„Voi derbedeilor, sensibili si aurii
precum polenul de pe aripe de fluturi in zigzag
un orizont din trupul meu imi fac
tragand sageata unui punct pe i.
Ursul acesta bland si calm si bleg, FANUS,
e apucat de nimeni ca de doruri;
da cu sarutul numai doar in zboruri
iar iernii lumii e invartecus.
De zimbrul asta mult zambesc cu zambre
lasandu-l mult pupat, mult sarutat
cand simt cum pasarea mi tine loc de tample
si sambure mi-e creierul pentru-o coroana de-mparat.
Il las pe tont sa stea pe tron
cum las sarutul meu pe alta gura,
cel mai sarac si cel mai domn,
din ochi imi curge pe figura,
lacrima sarata
pentru altadata”.

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE!
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)