Foarte trist! Cred ca Michael Jackson a cautat permanent un anumit gen de iubire, pe care din pacate nu a reusit sa-l gaseasca. Oamenii devin faimosi, castiga bani, fac copii, insa se simt in continuare nefericiti. Iar sfarsitul nu poate fi decat tot unul nefericit. Din pacate nu stiu unde este secretul! Si din ce motive unii cauta (si nu cred ca este vorba de o cautare motivata de vanitate) si nu reusesc sa gaseasca sau sa pastreze ceea ce poate, temporar, au gasit...
Michael, ca toate geniile, cred ca putea fi si copil si adolescent si adult...asta a fost deopotriva binecuvantare si blestem... Binecuvantare, in sensul ca l-a ajutat sa creeze, blestem in sensul ca a fi conectat permanent cu toate aceste varste prin care trecem toti, inseamna a fi foarte "in touch" cu toate experientele personale...si in special cu cele nefericite...el cred ca a incercat sa suplineasca lipsurile din viata sa atat cat s-a putut (cele din copilarie prin relatiile, cel mai probabil reparatorii, pe care le avea pe vremuri cu copiii, dar care din pacate au fost privite intr-o lumina complet aiurea...).
Am citit pe net in ziarele londoneze, speculatii cu privire la faptul ca ar fi murit din cauza suprasolicitarii prilejuita de concertele pe care le pregatea. Eu nu cred ca este asa...cred ca de fapt a avut o moarte "lenta"....ultima perioada a fost doar apogeul, o ultima batalie intre viata (concertele sale, muzica, munca de-o viata) si moarte (depresie, nefericire, dezamagiri....si lista poate continua....) pe care nu a reusit sa o castige....
In fiecare dintre noi exista un instinct al vietii (Eros) si unul al mortii (Thanatos), iar situatiile limita se reduc la aceasta lupta, la lupta dintre cele doua instincte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu